Istoricii amintesc de un document datat din 24 aprilie 1520 prin care se împărțea teritoriul între membrii mai multor familii importante de la acea vreme din Moldova, printre care și actuala glie a Răchiteniului, moștenită de către fiii panului Hrincovici. Mergând pe firul istoric și al relatărilor, aflăm de la istoricul Radu Rosetti că sătenii, în general, în perioada secolelor XVII-XIX au beneficiat de scutiri bănești datorită apartenenței la satele mănăstirești, așa cum e și cazul satului Răchiteni. Totuși, documentele existente din această perioadă vorbesc despre un alt tip de obligație a sătenilor, „în natură”, cum s-ar zice, în sensul că sătenii erau scutiți să dea bani, în schimb, compensau cu zile de muncă. Erau „poslușnici”, cum îi numesc istoricii, adică servitori sau slugi însărcinați cu munci agricole. Nu întotdeauna era o stare de confort pentru poslușnici, existând dovezi ale fugii unora dintre cei care, săturându-se, au luat calea Romanului, de exemplu, în pofida amenințărilor sub care, uneori, acceptau să rămână.